Orașul Codru devine tot mai împânzit de construcții în locul spațiilor verzi, parcurilor sau stadioanelor. Oamenii sunt tot mai nemulțumiți și menționează de pericolul la care se supun când copiii se joacă pe carosabil sau părinții se plimbă pe acolo. 

Spațiile publice nu sunt un moft, ele au un impact puternic asupra vieții noastre. Ele oferă spațiu de relaxare și recreere, încurajează interacțiunea cu alți oameni, fac străzile mai sigure, fac orașele mai pietonale, creează spațiu pentru evenimente comunitare și au un impact pozitiv asupra sănătății noastre fizice și mintale. 

Spațiile publice și cele verzi trebuie să răspundă necesităților locuitorilor. Cetățenii trebuie implicați de la etapa inițială până la monitorizarea lucrărilor și adaptarea continuă a spațiului respectiv. 

Împreună cu comunitatea din or. Codru am identificat 4 locații care le propunem spre discuții: terenul de sport al Gimnaziului 42, din str. Schinoasa Deal; stația centrală de la Drumul Schinoasei; parcul neamenajat dintre strada Schinoasa Vale și str. Izvoarelor și terenul de sport din str. Potârnichii.  

La fel, împreună cu locuitorii, vom decide ce trebuie Primăria să amenajeze pe acest teren și vom insista ca acest lucru să devină o realitate. Înțelegem că ne asumăm niște riscuri: or. Codru este mare, iar criza de spații publice este peste tot. Dar sperăm că, indiferent de locație, locuitorii vor privi acest experiment ca un proces de învățare care poate fi replicat în alte locuri.

 

De ce avem nevoie de un spațiu public?

Un locuitor din Codru, întrebat fiind de problemele localității, mai degrabă se gândește de ce nu are trotuare accesibile, un sistem de colectare a deșeurilor sau cum să ajungă acasă după ora 23:00 fără a cheltui o mică avere pe taxi. Problemele naționale ar fi și mai grave, și mai complexe: salariile și pensiile mici, viitorul nesigur al copiilor, deja sănătatea și corupția.

Spațiile publice nu vor fi în topul lucrurilor pe care le cer, mai ales în situația când mulți se gândesc la siguranța zilei de mâine sau la cum să ajungă la serviciu pe timp de pandemie în transportul supraaglomerat. Însă spațiile publice sunt cele care influențează enorm calitatea vieții noastre în oraș. Ele nu sunt un lux sau un moft, ci o necesitate.

 Un spațiu public este orice spațiu deschis și accesibil pentru toți oamenii. Fie este vorba de scuaruri, de grădini publice, parcuri, de alei, plaje, spații amenajate pentru târguri sau alte evenimente. Beneficiile acestora variază în funcție de forma pe care o iau și de funcționalitățile pe care le oferă, oricum putem distinge câteva comune:

1. Relaxare și recreere, respectiv îmbunătățirea stării de sănătate a populației – oamenii trebuie să aibă acces la spații în care să se plimbe, să respire aer curat, să poată să se așeze să citească sau să privească natura sau alți oameni. Multe persoane locuiesc în apartamente mici, fără spațiu privat față de alți membri ai familiei sau fără priveliști verzi, totodată, nu toată lumea își permite să aibă mașină să meargă la un parc sau o pădure din afara orașului. Nici nu este încurajată folosirea automobilelor care e unul din principalii poluanți ai aerului în mun. Chișinău.
2. Interacțiune cu alți cetățenii – spațiile publice aduc laolaltă oameni necunoscuți, cu profesii, vârste sau venituri diferite. Dacă sunt amenajate corespunzător, de exemplu, scaunele încurajează conversația, atunci oameni, care în alte circumstanțe nu ar comunica unii cu alții, încep să facă asta.
3. Siguranță străzii sau a regiunii – un spațiu public înseamnă mai mulți oameni, mai mulți ochi, mai multă lumină și mai multă activitate. Prin amenajarea unor spații, regiuni întunecoase și poate chiar periculoase, devin accesibile și sigure pentru toți.
4. Siguranță mai bună pentru pietoni – pentru a fi accesibile, către aceste spații pot fi făcute treceri pentru pietoni sau pot fi puse limitatoare de viteză. Șoferii încetinesc acolo unde sunt aglomerații de oameni. În general, un oraș care are mai multe spații publice încurajează mai mult mersul pe jos.
5. Spațiu pentru evenimente comunitare importante – deseori, când ne gândim la evenimente ne amintim de Piața Marii Adunări Naționale sau de bulevardul Ștefan cel Mare. Pe când acțiuni mult mai mici pot fi organizate în apropiere de casa noastră: târguri, clacă, concursuri sau, de ce nu, proteste cu anumite revendicări clare.
6. Stoparea preluării spațiilor de către agenți privați – privatizarea nu este numaidecât un lucru rău, dar experiența arată că asta se face deseori în detrimentul intereselor locuitorilor. Spațiile se iau pentru construcții de blocuri, de parcări, spălătorii auto sau oricare alte clădiri care descurajează plimbările, limitează interacțiunea umană, cresc șansele de poluare fonică sau a aerului. Un spațiu neamenajat lângă casă poate deveni un complex rezidențial sau, cu contribuția comunității, poate deveni un mic parc. 

Spațiile publice ne aduc împreună: socializăm, interacționăm, vedem acțiune și alți oameni. Nu numaidecât să devenim prieteni, dar devenim membri ai aceleiași comunități care se vor ajuta în caz de necesitate, vor face evenimente comune sau vor revendica aceleași drepturi. Confortul vieții noastre se extinde dincolo de ușile casei sau ale apartamentului nostru; iar, fiindcă nu toți au privilegiul unei grădini sau a camerelor spațioase, astfel, oferim tuturor acces la aceste lucruri esențiale pentru un trai decent. Nu mai trebuie să fugim în centrul capitalei cu orice ocazie, nu trebuie să poluăm aerul folosind automobile și, dacă zona devine sigură pentru pietoni, putem chiar lăsa mașina acasă. Cu alte cuvinte, devenim membri ai unei comunități, nu doar rezidenți.  

 

Cum se creează spațiile publice?

Așa cum spuneam mai sus, printre atâtea probleme arzătoare, a vorbi despre spații publice calitative nu este numaidecât o prioritate pe agenda autorităților. Totuși, politicienii conștientizează necesitatea unor spații comunitare și a oferii unor rezultate vizibile pentru cetățeni. Nu poți face un eveniment de lansare a unui drum reparat, dar o poți face când este vorba de un scuar, parc sau havuz. 

Pentru că motivația inițială a creării spațiului nu este numaidecât corectă, avem multe spații care nu răspund necesităților locuitorilor. Într-o cercetare anterioară Primăria Mea facem referință la Organizația Project for Public Spaces (Proiectul pentru Spații Publice) care descrie 4 tipuri de formare a unui spațiu public:

1. Spații bazate pe proiect – de regulă, apar la inițiativa autorităților. Acestea trebuie să respecte anumiți termeni limită și au un buget restrâns. Deseori, nu iau în calcul dorințele locale. Autoritatea își asumă poziția de atotcunoscătoare.
2. Proiecte/Abordarea Disciplinară) – se bazează doar pe viziunea unui designer profesionist. Deseori acestea fac abstracție de context sau de comunitate.
3. Abordarea sensibilă la spațiu/comunitate – se caracterizează prin eforturi de a consulta locuitorii, dar procesul este coordonat totuși de designeri și arhitecți. Se depune efort din partea experților de a contextualiza lucrările după doleanțele locatarilor, doar că cei din urmă oricum rămân, în mare parte, neparticipativi.
4. Abordarea coordonată de spațiu/comunitate – se bazează pe o implicare cât mai activă a fiecărui membru al comunității. Transformă planificarea și gestionarea spațiilor publice într-o activitate de grup cu scopul de a consolida propriului capital social și de a identifica valorile comune. Participanții locali se simt incluși în proces și sunt mult mai dispuși să își asume mai multe acțiuni. 

Rezultatul esențial al spațiului public este formarea comunității în jurul acestuia și implicarea cetățenilor în procesul decizional, nu crearea infrastructurii propriu-zise. Aceeași organizație a publicat 11 principii ale creării spațiilor pentru comunitate:

1. Comunitatea este expertul – fiecare comunitate are persoane cu diferite experiențe și talente care pot fi folosite.
2. Creăm un spațiu, nu un design – scopul este de a crea un spațiu care are oferă un puternic sentiment de apartenență, dar și care arată bine.
3. Căutăm parteneri locali – aceștia pot fi instituții locale, școală, muzeu etc.
4. Putem vedea multe doar observând – prin a urmări ce fac oamenii în spațiile publice, putem înțelege ce le place și ce nu; ce funcționează și ce nu. Chiar și după ce spațiul este creat, observația trebuie continuată, iar spațiul ajustat.
5. Să avem o viziune – participanții la proces trebuie să aibă o idee comună și împărtășită despre ce activități vor fi acolo, despre cum să arate și cum să fie confortabil spațiul. Totodată, ea trebuie formulată astfel încât să trezească un sentiment de mândrie pentru cei care locuiesc sau lucrează în apropiere.
6. Trebuie de început cu cele mai ușoare, mai rapide, mai ieftine – spațiile publice sunt foarte complexe, de aceea nu putem să ne așteptăm că vom face totul din start. Trebuie de început cu mici experimente care vor fi îmbunătățite în timp.
7. Creăm spații care să încurajeze interacțiunea – prin anumite aranjamente ale mobilierului urban sau alte elemente;

   

8. Ei mereu vor spune că „nu poate fi făcut” – crearea de spațiu pentru comunitate nu este în descrierea responsabilităților unui funcționar public fie urbanist, fie arhitect. De aceea, în procesul de crearea a unui spațiu public vom întâmpina multe obstacole. Prin a începe la scară mică și a arăta importanța procesului, puteți depăși aceste dificultăți.
9. Forma urmează funcția – adică pornim de la cum comunitatea va folosi spațiul, care vor fi funcționalitățile, apoi urmează design-ul sau cum va arăta.
10. Banii nu sunt o problemă – odată ce este instalată infrastructura elementară, celelalte lucruri vor urma mai simplu – comerț stradal (firește, legal și bine reglementat), flori, cafenele. Totodată, dacă întreg procesul de creare a unui spațiu public urmează pașii anteriori,  adică este despre implicarea și împuternicirea comunității, costul nu va fi perceput ca atât de mare.
11. Proiectul nu este niciodată terminat – spațiile publice răspund la necesitățile locuitorilor, de aceea trebuie de observat în timp cum acestea se modifică și de ajustat corespunzător. Trebuie să fim deschiși spre schimbare! 

Spațiile publice sunt un efort continuu – ele trebuie începute la inițiativa membrilor comunității (inițial, pot fi doar din partea a câțiva membri), trebuie elaborate împreună cu alți locuitori, apoi trebuie mereu ajustate. Prin acest proces devenim cetățeni, dincolo de simpli spectatori ai unor proiecte realizate de autorități. 

 

Locuitorii din or. Codru nu sunt mulțumiți de calitatea spațiilor publice  

70,2% din locuitorii orașului Codru nu sunt mulțumiți de calitatea spațiilor publice în oraș. Sondajul, la care au participat 114 persoane, a fost realizat de către Primăria Mea or. Codru, în septembrie-octombrie 2020. 33,3% din respondenți au spus că ar vrea un parc, 21,9% – un stadion, iar alte opțiuni scrise au fost teren de joacă, alee sau chiar un centru comunitar. 

Or. Codru număra 14 277 de locuitori la recensământul din 2014, dar populația este în creștere. Acesta este împărțit în regiuni ca Schinoasa (Deal și Vale) și Costiujeni, care nu prea au o legătură unele cu altele. Costiujeni, acolo unde este și Spitalul Clinic de Psihiatrie, pe lângă casele particulare, este caracterizat și prin existența mai multor complexe locative, din blocuri cu multe etaje, o parte dintre acestea fiind construite încă în perioada sovietică. Blocurile cu multe etaje au lipsit până recent în Schinoasa, dar tot mai multe încep a ocupa teritoriile stadioanelor sau a unor zone verzi neamenajate. Astfel, au stârnit nemulțumirea mai multor locuitori. La fel s-a întâmplat și la intrarea în Costiujeni unde parcul a fost mutilat de mai multe case construite acolo sfidând utilitatea publică a parcului. 

Or. Codru, ca alte suburbii și or. Chișinău, începe a se confrunta cu problema construcțiilor care acaparează spațiile publice, dar nu oferă infrastructura socială, de agrement sau verde necesară.  

„Blocuri în loc la stadioane și grădinițe. Cu băștinașii ce facem?”

„S-a construit prea mult și s-a neglijat organizarea spațiilor publice. Construcțiile sunt un haos pe alocuri.”

„În afara de câteva terenuri de joacă pentru copii mici, un matur poate doar sa se plimbe între case. Nici un loc pentru jogging nu este.”

„Lipsă de parcuri, stadioane sau terenuri de joacă. Copiii se dau cu bicicletele pe carosabil, părinții cu cărucioare, la fel, sunt nevoiți să se plimbe pe marginea carosabilului.”

„De 16 ani de când locuiesc în acest orășel, am plătit taxe, am fost un cetățean și mai sunt, corect și cinstit, dar nu am beneficiat de nimic din partea primăriei!”

Din analiza răspunsurilor locuitorilor, constatăm că, acolo unde sunt parcuri, acestea nu sunt foarte bine amenajate și îngrijite, iar o bună parte din locuitori sunt privați de acces la spații verzi, nu au unde să se plimbe și sunt îngrijorați de construcțiile haotice care apar peste noapte. 

 

De ce parcurile sunt importante?

Fiecare om știe de ce un parc sau un scuar sunt importante: loc de plimbare, de relaxare, de a face sport, oferă aer curat, îmbunătățește aspectul estetic al orașului și, desigur, bucură ochiul. 

Legea cu privire la spațiile verzi explică toate aceste roluri: 

• îmbunătăţirea calităţii  mediului prin reducerea poluanţilor şi îmbogăţirea atmosferei cu oxigen;
• conservarea  resurselor de apă, combaterea eroziunii solurilor şi alunecărilor de teren;
• reducerea zgomotului;
• influenţa pozitivă asupra stării de sănătate fizică şi psihică a oamenilor;
• armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale;
• îmbunătăţirea aspectului localităţilor;
•  încurajarea practicării sportului, turismului şi altor activităţi recreative.

Există anumite cerințe venite atât de la organizații ce țin de sănătate, cât și de amenajarea terenurilor. 

Organizația Mondială a Sănătății recomandă un minim de 9 m2 de spațiu verde per locuitor, însă o valoare ideală ar fi de 50 m2 pe cap de locuitor. În Marea Britanie se recomandă ca în apropiere de 300 de metri (o plimbare de cinci minute) să fie un spațiu verde de două hectare; la 2 km de casă – 20 de hectare; la 5 km de casă – 100 de hectare și la 10 km de casă – 500 de hectare. 

Aceeași lege, sus-numită, din Republica Moldova clasifică mai multe tipuri de spații verzi:

Parc – suprafaţa de peste 20 de hectare, cu vegetație bogată, oferă posibilităţi de recreere – sport, jocuri în aer liber sau/şi activităţi culturale;

Pădure-parc – spaţiu verde, amenajat pentru odihnă şi agrement în pădurile de lângă orașe. Poate cuprinde adăposturi pentru vizitatori, terenuri de camping, terenuri de sport, amenajări nautice etc.;

Grădină – suprafaţa de circa 3-20 de hectare, serveşte pentru odihna şi recreerea zilnică a locuitorilor din zonele limitrofe, cu arbori şi arbuşti decorativi, flori şi gazon; 

Scuar – suprafaţă de pînă la 3 hectare, amplasat, de obicei,  între străzi, pentru odihnă şi facilitarea circulaţiei pietonilor;

Spaţii verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie – aliniamente de arbori şi fîşii de vegetaţie cu lăţime diferită, în funcţie de caracterul şi importanţa arterei, pentru ameliorarea ambianţei urbane şi aspectului estetic al căilor de circulaţie.

Spațiile verzi pot lua o varietate de forme, în funcție de dimensiune, de peisajul natural și arhitectural în care se înscrie sau de necesitățile locuitorilor. Parcurile sau scuarurile pe lângă verdeață, pot oferi spații de sport, terenuri de joacă, spații amenajate pentru picnicuri, locuri cu umbră pentru întâlniri comunitare sau pot avea diferite forme de artă publică (monumente, statui, instalații de artă). 

 

Câteva exemple să ne inspire 

În toată lumea, indiferent dacă vorbim de țări sărace sau bogate, de orașe sau sate, de o populație mai mare sau mai mică, în țări cu o tradiție democratică mai mare sau mai limitată, comunitățile revendică spațiile publice și le creează împreună. 

Tapis Rouge în Haiti 

Tapis Rouge este un spațiu public creat într-o regiune din Haiti care a suferit mult după cutremurul din 2010. Casele de acolo nu au acces la infrastructură elementară ca electricitate sau apă. Acest spațiu a fost creat prin participarea publicului și este orientat spre comunitate și încurajează interacțiunile sociale. Scopul a fost crearea unui mediu mai sigur și mai curat, care să contribuie la reducerea criminalității, violenței și a comportamentelor antisociale din zonă.

Parcul Hussein Bin Talal în Groznyi

Ca în oricare regiune post-sovietică, spațiile publice din Groznyi au degradat în anii ‘90. Orașul avea nevoie de un spațiu care să atragă oameni de toate vârstele. Autoritățile s-au gândit să facă un parc care să conecteze cultura națională cu infrastructura modernă – Hussein Bin Talal. Viceprimara, care a coordonat procesul, a susținut ideea de participare a comunității. Rezidenții au putut să analizeze planul parcului înainte de începutul lucrului.

 

Creăm împreună spații publice în or. Codru! 

Scriam mai sus că regiunile din or. Codru sunt foarte diferite și nu numaidecât sunt conectate unele cu altele. Pentru mulți, a ajunge la un parc în sectorul Centru este mai ușor decât a merge la parcul de la Primărie, darămite la cel de la Spitalul de Psihiatrie. Însă fiecare cetățean trebuie să se bucure de spații publice, iar locuitorii trebuie să își apere spațiile libere de construcțiile problematice. 

În septembrie-octombrie 2020, am recrutat mai mulți locuitori care vor să pună umărul la amenajarea unui spațiu. Ne-am întâlnit pe terenul de sport al Liceului de Arte „Nicolae Sulac”, am făcut cunoștință, am stabilit următoarele acțiuni și am zis că orașul Codru merită mai mult. 

Am făcut un chestionar (despre care am scris mai sus), în urma acestuia am selectat mai multe spații, pe care le-am analizat cu echipa și cu urbanista, Constanța Dohotaru. Într-o zi friguroasă am inspectat terenul sportiv de la gimnaziul 42, alături am analizat și un mic teren la intersecția mai multor străzi, stația centrală de la Drumul Schinoasei, terenul din livadă de la str. Potârnichii, parcul din strada Molocanilor, de la Spitalul de Psihiatrie și de la Primărie.

Parcul de la Primărie, care deși poate fi mai îngrijit, are mai multe facilități, inclusiv teren de joacă și de fitness 

Parcul Spitalului de Psihiatrie este de o valoare arhitecturală incontestabilă. Împânzit de o mulțime de clădiri istorice proiectate de Alexandru Bernardazzi. Acestea sunt într-o stare avansată de degradare, dar ar trebui să devină parte a unui proiect masiv de investiții pentru a fi salvate și valorificate. 

Stadionul liceului de arte „Nicolae Sulac” poate deveni un spațiu atractiv pentru locuitorii blocurilor, dar și caselor din jur. Dar încă îi lipsește infrastructura elementară, de exemplu, scaune sau iluminare.

În urma chestionarelor, discuțiilor cu participanții din Codru, analizei în teren, am ales patru spații pe care urbanista Constanța Dohotaru le-a analizat bazându-se pe o anchetă elaborată conform teoriei urbanistului danez Jan Gehl. Astfel, cele Douăsprezece Criterii de Calitate a Spațiului Public sunt structurate în jurul a trei categorii principale: protecție, confort și plăcere.

În primul rând, fără protecția de bază împotriva traficului rutier, zgomotului, ploii și a vântului, oamenii vor evita în general să petreacă timpul într-un spațiu public exterior. Protecția împotriva acestor factori este esențială pentru un spațiu care este utilizat în mod regulat.

Apoi, un spațiu prietenos trebuie să asigure confort pentru mersul pe jos, statul în picioare sau așezat, privire și socializare. Un loc care nu oferă aceste mici conforturi nu va invita pe nimeni pentru a petrece timpul acolo, ci va fi chiar respingător. Oportunitățile pentru joacă și exerciții fizice pot face, de asemenea, spațiul mai atrăgător pentru oamenii de toate vârstele.

În cele din urmă, spațiile publice bune tind să ofere experiențe estetice și senzoriale plăcute. Acestea țin cont de condițiile climatice locale (de exemplu, oferă locuri umbrite pentru perioadele mai calde) și sunt alcătuite din elemente la scară umană, astfel încât vizitatorii să nu se simtă pierduți în împrejurimi prea mari sau înalte.

 

Spațiile propuse spre discuții

I. Terenul sportiv al Gimnaziului 42 

În timpul vizitei noastre, acolo erau deja două grupuri măricele de copii: primul din apropiere, al doilea de ceva mai departe. Am aflat că des se adună tinerii acolo, iar uneori se și fac competiții sportive. 

Un teren destul de bine amenajat, care mai are însă nevoie de intervenții minime pentru a acomoda mai mulți locuitori. 

II. Stația centrală de la Drumul Schinoasei 

Aici am ajuns întâmplător, pentru că am mers să vizităm de fapt terenul de joacă și un spațiu din apropiere, dar ne-a atras atenția spațiul lăsat de izbeliște de lângă stația de așteptare. În aceeași stare de fapt e și stația și panoul informativ. 

Un spațiu central, care leagă mai multe drumuri și care are chiar și un podișor care ar trebui renovat. 

III. Terenul din livadă din str. Potârnichii

A fost deja amenajat puțin de locuitori și probabil vara este plin de copii care joacă fotbal. 

Spațiul oferă o priveliște idilică asupra orașului și este înconjurat de natură.

IV. Parcul între str. Izvoarelor și Schinoasa Vale 

Acest spațiu verde neamenajat poate deveni o pădure care să atragă și locuitorii din sectorul Telecentru. 

Inițial, pot fi făcute lucrări simple de amenajare, iar autoritățile trebuie să își asume responsabilitatea de a colecta gunoiul de acolo și de a-i amenda pe cei care nu respectă legislația.

Aceste spații și propunem să le analizăm la discuția publică din 13 decembrie, iar în caz că nu reușiți să participați la ea, puteți urmări înregistrarea video pe pagina noastră de Facebook și transmite recomandările la primariamea@gmail.com. Dacă aveți spații pe care nu le regăsiți aici, scrieți-ne oricum, așa cum am mai scris „crearea de spații publice nu se termină vreodată”. 

 

Ce urmează să facem?

Împreună cu locuitorii, după discuții publice și după un vot online, vom identifica spațiul pe care vrem ca autoritatea publică locală să îl amenajeze. Vom întreba care sunt necesitățile locuitorilor și cum văd ei acel spațiu, apoi vom veni cu trei schițe, care iarăși vor fi supuse unui proces de vot. Ulterior, vom cere de la autorități ca acesta să fie realizat și vom monitoriza lucrările. 

 

Concluzii și recomandări

Fiecare regiune din or. Codru are nevoie de spații publice, de parcuri, de terenuri de joacă sau de sport. Faptul că ele sunt accesibile la o călătorie de 10 minute cu mașina, nu este suficient, mai mult, este dăunător mediului. 

Suburbia încă nu a fost atât de afectată de complexele rezidențiale, dar urmărind experiența din alte orașe, de exemplu, Durlești, un asemenea pericol apare și aici. Locuitorii trebuie să revendice și să amenajeze spațiile publice din apropiere, mai ales, atâta timp cât autoritatea publică locală nu prioritizează acest lucru. 

Ce trebuie să facă autoritatea publică locală:

1. Să cartografieze toate spațiile neutilizate din localitate, să analizeze aglomerațiile de rezidenți și să ia măsuri de urgență să transforme acele spații în spații publice accesibile pentru toți.
2. Să implice comunitatea locală în identificarea spațiilor: să întrebe necesitățile fiecărui grup de cetățeni; să elaboreze proiectele bazându-se pe acestea; să fie o competiție deschisă a ideilor; să fie angajați locuitorii în procesul de creare a spațiului; să fie găsite căi de administrare a spațiilor împreună cu comunitatea locală. 

Text: Vlada Ciobanu
Schițe: Constanța Dohotaru, Rolan Rotar

---

Materialul a fost elaborat cadrul proiectului „Un oraș bun – un efort comun: organizare comunitară pentru dezvoltare locală”, implementat de AO „Primăria MEA” cu sprijinul financiar al Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.